Trasee turistice de agrement

Prezentarea produselor turistice promovate prin proiect:
Turismul de agrement

  1. Drumeții prin Munții Tarcău

Turiștii care doresc să se relaxeze, să se bucure de aerul curat de munte și să uite pentru câteva ore de monotonia cotidianului pot alege drumețiile pe munte in Muntii Tarcău.
Partea frumoasă este că această activitate poate fi desfașurată indiferent de anotimp: primavara, vara, toamna sau iarna.

Traseul turistic: Satul Brateș – Gura Bolovanișului
Itinerar: Satul Brateş – Valea Pașcu – Vârful Murgoci – Poiana Gitioana – Valea Cichivei – Gura Bolovănişului.
Obiective – Vârful Murgoci şi Poiana Gitioana, amintită în scrierile lui Calistrat Hogaş.
Traseul este accesibil într-o singură etapă, chiar şi cu parcurgerea pe jos a celor 10 km de drum forestier. Din poiana Murgoci, lăsand în urma poteca ce duce in Valea Tarcăului drumul se indreaptă spre sud înconjurând vârful pe la est. După aproximativ 500 m se ajunge într-o poiană, unde turistul poate admira o zonă de brădet tânăr. Apoi drumul cotește la stânga coboarand abrupt, lasând impresia cufundării în bazinul pârâului Iapa. Aceasta parte a traseului este marcată din loc in loc cu litera “H” pe arbori.
După o jumătate de oră, drumețul va ajunge într-o poienița, de unde se vede clar poteca de culme dintre fundul Cichivei şi locul de unde pornește albia pârâului Iapa. De aici până la Poiana Gitioana sunt două urcuşuri unul de 15 şi altul de 10 minute, în rest poteca largă trece printr-o pădure de fag, de peste o sua de ani, unde se aud gunguritul porumbeilor sălbatici (Columba oenas) si loviturile ritmice de cioc al ciocanitoarelor.
După aproape două ore de la plecarea din Poiana Murgoci, depăşind şi al doilea urcuş amintit anterior, poteca iese la lumină spre Poiana Gitioana. De aici se cobară într-o depresiune ce desparte izvorul pârâului Iapa de Cichiva şi Dumitru, depresiune în care Poiana Gitioana se întrepătrunde cu zona despădurită dinspre pârâul Mânza, afluent al Iepei. Aceasta este poiana pe care scriitorul Calistrat Hogaș, o descrie în cartea In munții Neamțului.
După 10 minute de coborâre şi apoi de urcuş, lăsând în dreapta cărarea ce vine din Cichiva şi în stânga poteca ce coboară în pârâul Mânza, turistul poate poposi la stâna din poiană. Aici va putea degusta urda, caşul sau mămăliga cu mujdei a ciobanilor.
Pentru a coborî la Gura Bolovănişului drumețul trebuie sa se reintoarcă pe cărarea pe care a venit până în depresiunea dintre fundul Dumitrului şi pârâul Mânza și sa meargă pe coasta unui afluent al Cichivei. După circa o oră de coborâre continuă, va ajunge la drumul forestier de pe pârâul Cichiva, iar după încă o oră, în drumul carosabil Ardeluţa – Tarcău.

Traseul turistic: Brateș – Gura Tarcăului
Itinerar: Satul Brateş – Valea Paşcu – Vîrful Murgoci – Vârful Herman – Gura Tarcăului
Obiective: sectorul nordic al Culmii Goşmanu – Geamăna.
Acest traseu porneşte din capătul aval al satului Brateş, iar drumețul va trebui să traverseze apa Tarcăului peste podul de la ,,Hîrburi”, după care, va coti pe drumul forestier de pe dreapta râului. După ce străbate drumul din lungul Tarcăului, care urca uşor, se va deplasa mult la stânga, aproape de pârâul Paşcu.
În acest loc, oricine va uita de zgomotul orașului și va aprecia liniştea pădurii și unduirea discretă a apelor pârâului Paşcu, ce curge mai jos printr-un canal săpat în gresie masivă, asemenea unui canion adânc de 5-10 m. Următorul popas este după circa o oră de mers la confluenţa Paşcului cu Păşculeţele. De aici drumul forestier se bifurcă pe ambele pâraie.
După ce se trece podul de la confluenţă, în stânga este drumul ce duce la Păşculeţe, însă turistul il va urma pe cel care însoţeşte apa Pascului. Dupa o jumătate de oră drumul amenajat se  sfârşeste; se va urca pe langă apa curgatoare, simţind accentuarea pantei, care avertizează că sunteți sub culmea înaltă a Murgociului. Dupa o vreme firul apei se pierde uneori în masa de bolovănişuri din talveg, iar călătoria va continua  pe o cărare de timp de o jumătate de oră. Astfel, după o oră de la confluenţa pârâului Paşcu cu Păşculeţe, apare poiana de sub Vîrful Murgoci (1293 m). In aceasta poiană, se găseste un fel de planta frunzoasă, care este cunoscută sub denumirea de strigoaie (Veratrum album), despre care ciobanii mai bătrâni spun că este deosebit de otrăvitoare, dar ai cărei bulbi au virtuţi terapeutice, fapt confirmat si de farmacologi.
Se face un popas pe Vârful Murgoci pentru a admira natura ce înconjoara aceste locuri. Către nord-vest, se observa, în plan apropiat, Măgura Tarcăului (1492 m, loc menționat in romanul Baltagul al lui Mihail Sadoveanu) iar în plan îndepărtat Ceahlăul; în direcţia opusă se vede izvorul pârâului Iapa, iar spre nord-est Piciorul Vaduri, ce separă bazinele Oanţului şi Pascului de ale Calului şi Iepei.
Următorul obiectiv fiind comuna Tarcău, de pe DN 15, se merge pe potecă către nord, spre poiana Păşculeţe, unde se ajunge după circa 40 minute. De la stâna din această poiană se ofera o altă variantă pentru a ajunge în D.N. 15, pe valea Oanţului. Intr-o jumătate de oră se ajunge la gura Onţişorului, de unde, pe drumul forestier din lungul Oanţului, după alte 2-3 ore se ajunge la viaductul ce traversează coada lacului Pângăraţi. Poteca de culme solicită mai mult efort, deşi timpul necesar de parcurs nu este cu mult mai mare, aproximativ 3 ore şi jumătate. Aşadar, se pleacă din poiana Păşculeţe şi după numai trei sferturi de oră, pe o poteca care şerpuieşte prin făgete tinere, se ajunge în Poiana Radului. De la stâna din Poiana Radului traseul continuă pe o poteca largă, ce urcă şi coboară lin, şi după o jumătate de oră suntem în poiana de sub Vârful Herman (1225 m). Pentru a nu rătăci cărarea ce duce la Gura Tarcăului, din poiana respectivă se coteste brusc la stânga, ocolind Vârful Herman pe la sud; luând-o mult spre vest, în stânga trebuie să se vada bazinul Lăptoace (Herman), jos de tot, iar în apa Tarcăului, satul Cazaci şi mai departe văile Bătrâna şi Frasin, ce coboară de sub Măgura.
Din Poiana Hermanului şi până la Gura Tarcăului poteca coboară continuu timp de aproape două ore, în cea mai mare parte prin pădure masivă de fag, lăsând în dreapta, spre bazinul Caprei, un abrupt puternic, o veritabilă cuestă în bancuri masive ale gresiei de Tarcău.
Încîntător rămâne traseul de culme dintre Murgoci şi Herman, pe care nu-1 poate rătăci nici turistul cu mai puțina experiență in drumețiile de munte, deoarece, din loc în loc, pe fagi bătrâni sau mai tineri, este imprimat cîte un ,,H” roşu, cu semnificaţie de hotar, care il menţine pe interfluviul ce desparte bazinul Tarcăului de cele ale pâraielor Iapa, Calu şi Oanţu, care aparţin de ocoale silvice diferite.
Este util de reţinut că şi din Poiana Hermanului se poate ieşi spre gura Oanţului, coborând pe poteca ce se abate pe la est de Vârful Herman, urmărind delusorul dintre pârâul Oanţu şi valea Bistriţei. Această variantă are avantajul că zona, fiind mai poienită şi trecând prin zone despădurite, deschide orizontul către Valea Bistriţei până la Pângăraţi; după aproape o oră şi jumătate de mers se ajunge deasupra satului Poiana de unde se poate contempla lacul Pângăraţi, miniaturizat de distanţă.

Traseul turistic: Brateş – Şaua Fagului
Itinerar: Satul Brateş – Valea Brateşului – Şaua Brateş – Valea Rece – Vârful Cotului – Şaua Fagului (Biucavaş)
Obiective: – trecerea din valea Tarcăului, peste Muntele Lung, spre Munţii Hăşmaş.
Traseul poate constitui o primă etapă a unei drumeţii ce are în vedere şi abordarea Munţilor Hăşmaş. Până în cătunul de la confluenţa Brateşului cu Brătişelul şi mat departe, spre sud, până aproape de izvorul Brateşului se urmărește drumul forestier pe aproape 15 km. La 10 minute de la plecarea din satul Brateş, se ajunge la Teiuş, zonă largă, terasată, cu cabana de vânătoare şi pepinieră silvică.
La kilometrul 6 se trece intr-un alt sector, de asemenea larg, al văii; este Bobeica, cu o carieră abandonată pe versantul stâng, sub care, spre drum, se înşiruie câteva cabane forestiere, iar înainte de a ajunge la confluenţa Brateşului cu Brătişelul se traversează poiana de la gura Meletaușului, unde cu câteva decenii în urmă se mai puteau vedea vestigiile fostelor detașamente de militari ce pazeau graniţa.
Dupa încă o ora de mers de la confluenţa pe Brateş în sus şi cu aproximativ 500 m înainte de capătul drumului forestier, care se abate în stânga, pe un afluent de obârşie, poteca se îndreapta spre sud, pe un alt afluent de obârşie, şi într-o oră de urcuş prin pădure drumețul ajunge în depresiunea dintre bazinul Brateşului şi cel al Văii Red. De la poteca de culme, traseul continuă în unghi drept către vest, spre dreapta, urcând uşor spre Vârful Cotului (1556 m), din capătul sudic al Muntelui Lung.
Din vârful Cotului se poate coborî pe o potecă spre sud, pentru a ajunge după trei sferturi de oră în satul Rachitiş, de pe Valea Rece. Continuând traseul propus, turistul se va îndrepta mai întâi spre nord-vest, timp 15-20 minute, pe Muntele Lung, pentru că din poiana de sub vârful cu cota 1547 m să se îndrepte spre stânga, spre sud-vest, având bazinul Aprieşului în stânga şi al Pârâului Sec în dreapta.
Lăsând în stânga capătul drumului forestier ce urca pe Aprieş, după încă 40 minute se ajunge într-un plai larg, cu numeroase adaposturi unde poteca se bifurcă. Calatoria continuă pe poteca ce se îndreaptă către vest, care duce în Şaua Fagului.
Ca atare, se pastreaza culmea şi direcţia generală către vest şi, după o oră, poteca va sfârşi în drumul de legătură dintre bazinele Dămucului şi Văii Reci, care, de aici, din depresiune, coboară în serpentine în ambele sensuri.
Se traverseaza drumul, cu aceeaşi direcţie vestică, pentru ca în curând să se coboare în plaiurile dinspre obârşia Bicăjelului şi izvoarele pârâului Iavardi; aici, celor carora le surade ideea de a dormi în natură iși pot amplasa corturile și se pot bucura de cerul înstelat si de foșnetul pădurii.